"Traiti frumos si in bucurie" - IPS Justinian Chira

Ce importanță să acordăm cărților?

O importanță supremă! Mare importanță să dați cititului! Și scrisului! Acum s-a renunțat la a se mai scrie felicitări. Îi scriem prin e-mail sau îl sunăm. Asta nu mai e felicitare. Adevărata felicitare o faci în scris, pe o foaie de hârtie. Aceea-i adevărata felicitare. Telefonul este un fel de… îți bați joc de celălalt. Dacă-l iubești și dacă îți este dor de el, îi scrii câteva cuvinte. Acesta este semnul dragostei și al legăturii adevărate! Nu prin telefon sau prin internet.

Eu, când primesc o scrisoare, când primesc felicitări, niciodată nu las secretariatul să mi le deschidă. Toate, oricâte ar fi de multe, doresc să le deschid eu. Secretariatul

este obligat să mi le pună pe masă. Eu o deschid pe fiecare. După ce mă uit la plic, să văd cât e de frumos, cum e adresat, ce și cum, în sfârșit, atunci mă gândesc, înainte de a deschide, la cel care mi-a trimis această scrisoare. Mă gândesc: „Omul acesta, când a cumpărat plicul, s-a îngrijit să fie un plic mai frumos, s-a gândit la mine să-mi facă o bucurie. După aceasta, și-a făcut timp și mi-a scris trei cuvinte. Apoi mi-a trimis scrisoarea prin poștă–acesta-i un semn al dragostei, un semn de respect”. Și atunci eu sunt bucuros că cel care m-a felicitat, m-a iubit, i-a fost dor de mine, a dorit ca să-mi aducă o mângâiere.

Iubesc foarte mult cărțile. Toate aceste cărți sunt izvorâte dintr-un suflet de om care s-a trudit să scrie ceva. Sigur că mă bucur de un roman deosebit, de o poezie deosebită, dar și o poezie mai modestă tot atâta îmi este de scumpă.

Mă gândesc nu la ce-i pe hârtie, ci la ceea ce este dincolo de hârtie, la cel care a creat ideile și le-a așternut în scris.

Stau de vorbă cu Platon sau cu Shakespeare, atunci când le citesc cărțile. Hârtia e numai intermediarul, dar, de fapt, eu stau de vorbă, ca de la suflet la suflet, cu cel care a scris opera.

Ești de acord? Orice carte merită s-o citești, în afară de cele care sunt mincinoase, în afară de cărțile care sunt dubioase, în afară de cărțile care sunt scrise cu un condei diabolic – împotriva adevărului, împotriva lui Dumnezeu.

(....) Orice carte inspirată de Dumnezeu este bună. Sigur că e bine să te profilezi pe cărțile celebre, pe cărțile mari. Dostoievski, de exemplu, cu Frații Karamazov. Apoi,

neapărat, ca teologi, nu-i permis să neglijați Scriptura. Asta să fie pe primul loc. Citești o pagină în fiecare zi. Citește din Faptele Apostolilor sau citește Evanghelia după Ioan, sau citește Facerea. Asta este mult mai important decât să stai la televizor, sau pe internet, sau să asculți la radio.

Cititul, lectura este pe primul loc. Și scrisul. Ce zicea Ion Heliade-Rădulescu? „Scrieți, scrieți fraților, numai scrieți!” Nu poți concepe ca un om intelectual să n-aibă și el un caiet unde să noteze câteva idei. A citit o carte, are și el niște impresii; s-a întâlnit cu cineva important, a participat la un eveniment cultural – își notează esențialul.

Așa îți dezvolți propria gândire, îți dezvolți scrisul. Poți să ai și doctoratul; dacă renunți la lectură, la citirea cărților, te prostești.