Gândul unui profesor de la Școala Gimnazială Sf. Trei Ierarhi despre tragedia de la Clubul Colectiv
Cred că vă dați seama că de toată chestia asta ultimii vinovați sunt copiii din club. Indiferent de ce cântau sau ascultau ei.
Primul vinovat sunt eu:
Eu, pedagogul care n-am putut să-i ofer o alternativă interesantă la timpul petrecut gratis acolo (că de asta s-au și dus, că nu-și permit la vârsta lor decât ceea ce nu costă bani), în înghesuiala și în condițiile alea.
Eu, muzicianul care accept orice spațiu ca să-mi expun munca, eu, care sunt de acord să cânt oriunde, oricum, dacă se poate, nefinanțat, care mă las constant umilit de cei ce conduc cetatea, de cei ce se cred posesorii spațiilor destinate culturii și de toată tagma lor coruptă.
Eu, artistul care, de neînțeles și postmodern ce sunt, nu sunt în stare să-l atrag pe copilul de azi cu ceva coerent în galeria mea.
Eu, actorul de azi care nu-i pot oferi în spectacolul meu niște valori pe lungimea lui de undă.
Eu, preotul care-i vorbesc în arhaisme și în citate scrise de câteva milenii, nefiind capabil să adaptez conținuturile încă cifrate, atmosfera și mângâierea de care are el nevoie la limbajul lui, la nevoile zilei lui de azi și la profilul lui sufletesc.
Eu, părintele care n-am știut să-i ofer ceva mai bun. Poate s-ar fi mulțumit cu însăși prezența mea și n-ar fi fost acolo, în hruba aia, să socializeze cum poate, dacă nu-l lăsam, atât de mult timp, atât de singur.
Eu, orice aș fi, ...eu, care îi strig de când s-a născut să urce el pe scări la mine, că doar nu m-oi coborî eu la nivelul lui.
Trebuie să umblăm la cuvinte, cuvintele s-au înnoit, s-au schimbat, de asta nu-i mai interesează ale noastre. Și pentru asta e nevoie de investiție concentrată de emoție și gândire, pentru că o misiune esențială și grea. Fără treapta asta, pe care trebuie s-o asigurăm noi, generațiile de mijloc, tradițiile, oricare ar fi ele, culturale, spirituale, dispar, pentru că pleacă veriga-semnificant.
Criminalul sunt eu, cu înțelepciunea și profunzimile mele încapsulate, cu tot... Pruncii nu pot înghiți, atât de fragezi, capsule vârâte pe gât. Îi omori.
Profesor al Școlii Gimnaziale Sf. Trei Ierarhi
